Vatra Familiei

Acestea sunt conditiile care asigură cresterea si prosperitatea unei Vetre de Familie. In continuare sunt detalliate la modul general toate aspectele importante, concrete, care este nevoie să fie luate in calcul la intemeierea vetrei familiei.

1. Mărimea terenului.

 Pentru a crea un sistem natural, capabil de autosustinere, este necesară o suprafaţă de nu mai puţin de 1 hectar. Solul la moşie este ideal să fie fertil. Diversitatea culturilor cultivate trebuie să acopere necesităţile familiei în alimente, şi dacă este necesar, pentru tratament. Tot ce creşte pe teren trebuie să aducă profit familiei. Designul moşiei trebuie să fie frumos, comod şi funcţional. Casa trebuie să fie eficientă energetic, ecologică, autonomă  faţă de utilitățile monopolizate: apă, gaz, canalizare, energie electrică. Proiectarea casei trebuie să îndeplinească înclinaţiile profesionale şi creative ale familiei.

2. Gardul viu.

 În jurul perimetrului terenului se plantează un gard viu, care va proteja zona de emisiile toxice ale vehiculelor şi întreprinderilor industriale, zgomot, eroziune acvatică şi eoliană, creând un climat favorabil pentru întreaga zonă. Sistemul de rădăcină al gardului viu este un filtru hidro botanic pentru apele subterane şi de scurgere. Pentru ca gardul viu să devină habitat pentru insecte, animale şi păsări, acesta trebuie să se compună din trei niveluri (arbori, arbuşti, arbuşti mici şi ierburi). Gardul trebuie, de asemenea, să creeze o barieră impenetrabilă pentru oameni şi animale mari. Pentru o protecţie eficientă împotriva eroziunii eoliene, gardul viu trebuie să fie format din cel puţin un rând de arbuşti şi două rânduri rare de copaci. Astfel, obţinem 3-4 rânduri de plantaţii cu o suprafaţă totală de 15-30 ari (1500-3000 mp). Gardul nu numai protejează moşia, dar este atrăgător şi funcţional, include plante melifere, cu fructe de pădure şi flori frumoase. Probabil că, în primii 3-5 ani este necesar să plantaţi aproximativ 500 de plante.

3. Zona împădurită.

Pentru a forma un microclimat agricol durabil şi eficient, care asigură echilibrul ecologic, este necesar de a crea o diversitate biologică din 300 de plante perene şi peste 100 de specii de plante anuale, care  sunt reprezentate de specii sălbatice din flora locală. Structura acestei biocenoze agricole se constituie din plante fructifere, medicinale, tehnice şi ornamentale. Aveţi posibilitatea să creaţi o dumbravă din plante exotice pentru această localitate, cu condiţia ca acestea nu vor fi distribuitori de boli şi de noi dăunători. Ajutorul reciproc natural  între plante, insecte, păsări şi animale va bucura locuitorii moşiei nu numai vizual şi fonic: prin ascultarea păsărilor cântând, dar şi va face plantele mai puternice. Acest lucru va permite să evitaţi substanţele chimice de protecţie şi îngrăşămintele minerale. Duşmanii naturali nu vor lăsa dăunătorii să prolifereze. O astfel de diversitate a speciilor de plante se creează în termen de 3-10 ani. Zona forestieră ocupă nu mai puţin de 1000-3000mp  din teritoriul moşiei sau 100-300 de copaci.

4. Livada.

Un element important al biocenozei agricole este o livadă cu plantaţii pomicole. Aceasta nu numai că oferă fructe pentru oameni şi păsări, dar de asemenea, satură aerul cu mirosul îmbătător de la flori şi fructe, atribuind terenului un aspect estetic. Este necesar să creşteţi un număr mare de pomi fructiferi în propria pepinieră din seminţe. Majoritatea pomilor dau roade mai bune la polenizarea încrucişată, iar unele plante sunt dioice (există specii numai cu flori femele şi altele numai cu flori mascule). Deci, trebuie să aveţi cel puţin câte două exemplare din plantele selectate. Mai există şi diferite tipuri şi varietăţi: timpurii, mijlocii şi târzii. Astfel, trebuie să fie nu mai puţin de 3 soiuri de mere, 3 soiuri de pere, câte 2 de cireşe şi prune. Împreună cu alţi pomi fructiferi veţi avea nu mai puţin de 25 pomi fructiferi şi mai mulţi arbuşti. În total livada va ocupa o suprafaţă de 10-20 ari.

5. Grădina.

 Dimensiunea optimă a grădinii, în care vor fi cultivate culturi anuale şi perene din pături mixte (inclusiv cele sălbatice utile) este de 10-20 ari. Această suprafaţă este suficientă pentru a hrăni o familie din 4 persoane şi a evita epuizarea stratului fertil. De asemenea, din această suprafaţă face parte şi terenul experimental pentru creşterea culturilor netradiţionale sau folosirea metodelor noi. Grădina poate fi într-o singură locaţie sau în mai multe locuri. Trebuie să aveţi în vedere că in poieni vor creşte ierburi comestibile (cum ar fi urzica şi lobodă), de care astăzi mulţi au uitat.

6. Rezervorul de apă

Pe un teren de 1 hectar, pentru a crea un microclimat favorabil majorităţii plantelor, se sapă un lac cu o oglindă de apă de 150-300 mp şi o adâncime in trepte intre de 1 -4  metri. Cu astfel de dimensiuni se poate forma un ecosistem stabil din plante acvatice, peşti şi păsări, care practic, nu necesită întreţinere. Rezervorul de apă măreşte umiditatea aerului, contribuind la o creştere mai bună a plantelor şi împiedică arderea lor în secetă, în timpul îngheţurilor de primăvară reduce în mod semnificativ scuturarea florilor, atrage păsări şi animale. Acesta îmbunătăţeşte aspectul estetic al terenului şi este, de asemenea, utilizat pentru scăldatul membrilor familiei, irigarea culturilor agricole, piscicultura. Cu cât mai mare este iazul, cu atât mai mari sunt eforturile construirii lui, dar apoi  mai puţină întreţinere - creşte stabilitatea ecosistemului acvatic. Pentru rezervorul de apă se alege cel mai umed teren de pământ în care umezeala de primăvară  seacă cel mai târziu şi apele subterane sunt aproape de suprafaţă. Aria totală a rezervorului şi zonei adiacente constituie 4-6 ari.

7. Prelucrarea solului şi lupta cu dăunătorii.

 Pentru a lupta împotriva dăunătorilor sunt folosite elemente naturale ale biosistemului - păsările, animalele şi insectele care populează zonele împădurite ale terenului, precum şi „plantele prietenoase”. Cu cât mai mare este diversitatea speciilor din floră şi faună, cu atât mai stabil este ecosistemul şi apar mai puţine probleme cauzate de boli şi dăunători. În aşezările ecologice pesticidele pot fi abandonate complet. Pentru controlul dăunătorilor sunt folosite elementele naturale ale biosistemului - păsările şi animalele; auto-protecţia plantelor constă în utilizarea caracteristicilor fitoncide la diferite plante, pentru aceasta se practică o plantare mixtă pe teren, cunoscute si metoda plantelor companion.

8. Regenerarea naturală a solului

Pentru a accelera restabilirea solurilor degradate, se recomandă: Compostul produs de râme de origine locală. Acest lucru va stimula procesul de formare a solului şi va creşte conţinutul de humus într-un mod natural de 2-3 ori. Ar trebui de remarcat că microorganismele din sol şi râmele transformă materia organică în humus şi produc forme asimilabile de substanţe nutritive pentru plante. Îngrăşământul microbian universal sub numele „microorganisme efective” măreşte recolta, calitatea şi proprietăţile imunitare ale plantelor, îmbogăţind microflora. Compostarea naturală şi mulcirea solului, lăsând pe straturi frunzele căzute  şi iarba uscată, sunt cele mai bune îngrăşăminte.

9. Apicultura.

Acolo unde sunt albine şi bondari, productivitatea tuturor culturilor înfloritoare creşte cu 1.5-5 ori. Pentru albine este mai bine să le plasaţi în locul stupilor contemporani, în scorburi. În condiţiile naturale, albinele preferă să se stabilească în găurile copacilor vii, în partea a treia lor superioară, deoarece aerul acolo este mai uscat şi hibernarea mai bună. Dacă veţi plasa albinele în scorburi, sau le veti construi căsute stupi verticali care imită un trunchi natural de copac,  vă veţi elibera de multe necazuri pentru îngrijirea stupilor, albinele se vor îmbolnăvi mai puţin , iar mierea va fi mai gustoasă şi mai sănătoasă.

10. Animale domestice.

Animalele domestice şi păsările sunt crescute pentru a obţine produse alimentare (ouă, lapte), lână, forţă de tracţiune (un cal) sau pentru confort (pisica). Pentru ele, conform planului, sunt marcate zonele respective, unde se vor hrăni, şi facilităţi, care vor servi ca adăpost de ploaie şi de frig. Sacrificarea animalelor pentru carne la moşie nu se permite. Pentru păşunatul caprelor pot fi alocate 4-8 ari sau 0.4-0.8 ha pentru cal.

11. Constructiile si energia

Casa ecologică trebuie să aibă un consum redus de energie şi de apă, să fie estetică, confortabilă, la preţuri accesibile pentru cea mai mare parte a populaţiei. Ar trebui să fie prevăzută utilizarea materialelor de construcţii ecologice. Casa trebuie să se încadreze în peisajul din jur şi să fie parte a ecosistemului, ci nu un scop în sine. Construirea unei case începe după plantarea copacilor şi determinarea locului pentru ea.

Foişor sau un ungher cu bancă cu un colţ, de preferinţă cu o privelişte frumoasă pentru meditaţie şi reflecţie. De asemenea pot fi necesare si utile unele anexe gospodăresti, cum ar fi un ateleir de creatie pt bărbati, dar si o pivnită pentr depozitarea alimentelor peste iarnă.

Poiana pentru jocuri. Serveşte copiilor şi adulţilor pentru jocuri în aer liber, precum şi comunicare cu prietenii, animalele şi păsările în aer liber. Se alocă minim 1 ar.

Surse de energie regenerabile - se propun turbinele eoliene, colectoarele şi panourile solare, biomasa. Utilizarea biomasei cu condiţia recuperării ei continuă nu duce la o creştere a concentraţiei de CO2 în atmosferă. Utilizarea resurselor naturale regenerabile creşte independenţa economică a locuitorilor moşiei.  

12. Copacul Neamului.

            Copacul Neamului al familiei este un simbol al neamului, care nu va fi folosit pentru nevoile tehnice. El este unul din cei mai frumoşi din zona, lângă el omul prinde puteri, capătă energie. De regulă, este cedrul siberian sau stejarul. Acesta este plantat din sământă de fondatorul mosiei neamului.